Drum drept

Când mă apuc de scris, mă apuc de fapt pe mine de guler și mă trag de mânecă.
Credeam că îmi va fi lesne să mă dojenesc, dar nu e așa.
Scrierea și scrisul mă pun față în față cu ceea ce sunt.
Deseori mă perturbă imaginea pentru că e încețoșată
ori de la ploaia de afară, ori de la ploaia din mine.

Oricât aș fugi în jurul cozii,
îmi apare în față drumul drept ce se vrea a fi parcurs.
Unesc punctele și adaug virgule acolo unde ele se cer.
Ascult tăcută ropotul ploii și îmi scald fața în lacrimi.
E Săptămâna Mare
și tare mică-s eu.
Obișnuiam să scriu din cap,
dar acum cuvintele țâșnesc din inimă.
În ce moment s-a produs shift-ul?
Privesc tăcută jalea din mine și îmi zic:
e Săptămâna Mare
și tare mică-s eu.

Poza este făcută de Elena Cîrîc. Mulțam fain, Ela!