Celui care pleacă…du-te!

Mă pierdeam între cuvintele mele şi tăcerile tale,
Când ai scos vorba din greşeală spuneai adevărul.
Se numeşte act ratat ceea ce ai făcut tu.
Uitasem că adevărul poate fi şi un nume propriu
şi nu simţămintele noastre.
Cred că rolurile au fost împărţite deja,
iar eu l-am acceptat pe al meu.
Simţeam un gust de răzbunare,
dar dulceaţa-i era amară.
L-am scuipat. Îmi era străin.
Mi-am amintit de melodia Alinei Manole (titlul ei conţinea parcă şi o cifră)
peste care dădeam din greşeală când încă ne vedeam  te vedeam.
Viaţa e o serie alcătuită din nişte decizii inconştiente
oricâte motivaţii am găsi pentru ele?…
Ceva îmi spune că nu.

Ceea ce sunt depăşeşte ceea ce eram împreună.
Aştept momentul în care ceea ce vom fi
va fi mai presus de noi.
Alt noi.

PS: Azi e ziua lui Ion Minulescu.  A nu scrie o poezie în această zi e asemenea unei plimbări prin Barcelona fără a vizita marea 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s