Măsura cuvintelor scrise

Eu am descoperit că pot scrie în jurnal când eram în generală. Ne prezentase doamna învățătoare ce înseamnă și ce pot face cu el. Eu eram fascinată pur și simplu de a scrie într-un caiet lucruri doar pentru mine.

În clasa a 7-a am primit de la o prietenă primul jurnal. Mulțumesc, Amiga. Îl păstrez și azi. Avea bujori pe el și se închidea cu o curelușă de piele. Foile lui erau de caiet matematică. Scriam în el ce îmi venea, când îmi venea. Taică-miu l-a descoperit la un moment dat și m-a certat pentru că “vorbeam” urât în jurnal. Țin minte că am suferit la judecata lui, dar eu am continuat să scriu.

Mi-am dat eu seama că a scrie îmi face bine și este eliberator. Și-acum mai are mama la Brăila cutia cu toate jurnalele mele din perioada gimnaziu-liceu. Scriam în jurnal în timpul vacanțelor la bunica, în Bucovina. Contactul cu natura, dar și mediul de acolo erau prielnice scrisului meu. Știu că mereu am avut tragere de inimă către caiete, caiețele, agende, jurnale, foi. Mereu le-am umplut cu ceea ce trăiam sau simțeam sau nu simțeam. Scriam noaptea, scriam ziua.

La facultate m-am oprit din a scrie în jurnal. Mi-am zis că e greu să și trăiesc viața, să și scriu în jurnal. Am decis eu atunci că voi scrie doar visele mele. Și mi-am umplut caietele cu vise. Paginile jurnalelor pe care le-am ales eu pentru mine sunt albe sau alb-gălbuie, fine la atingere și destul de groase pentru a susține scrisul meu apăsat.

În Barcelona am scris de toate și pentru toți și nu doar în jurnal. Tot în Barcelona am început să folosesc și colajele pentru a desfășura ceea ce exista în mine. Da, acum când scriu aceste rânduri, eu realizez că în Barcelona am descoperit Necuvintele lui Nichita în mine. Tot când locuiam acolo am inițiat și pagina de Facebook Din nimic se fac punți. La întoarcerea în România, un prieten m-a susținut în a-mi face blogul și a continua să scriu. Mulțumesc, Iulian.

Jurnalul m-a sprijinit constant. Acum eu am câte un carnet/agendă în fiecare geantă. Acum știu din ce poziție scriu și motivul care e în spatele scrisului meu. Acum eu știu și că îmi pot alege cuvintele și simt forța lor. Eu îmi dau ocazia să văd și ecoul lor în mine și în ceilalți. Azi eu simt că îmi pot alege cuvintele potrivite pentru mine, dar și pentru cel/cea/cei/cele la care mă raportez. Măsura cuvintelor mele scrise e în mine.

IMG_4360

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s