De duminică, de Constantin Noica, de An Nou

Sfârșitul lui 2017 și începutul lui 2018 mi-aduc puțin mai multă Lumină, pe care v-o doresc și vouă. Pe mine Noica m-a învățat să tac într-un mod blând. Tăcerea ca și repaos. Vă las aici câteva citate din “Eseuri de duminică”.

“Există două feluri de-a fi simplu- iar cei care te-ndeamnă la simplitate nu vor să le deosebească: există o simplitate a tuturor și una a fiecăruia. Când ți se spune să gândești ca toată lumea, să scrii ca toată lumea, să vezi ca toată lumea, ți se cere să-ți condamni singur viața spirituală. Când însă ți se cere să ajungi la expresia ei simplă, atunci ești îndemnat să ți-o desăvârșești. Căci fiecare împlinire creatoare și spirituală atinge un termen simplu. Dar unul propriu vieții spirituale care se împlinește. ”

“Să deznădăjduim? Mi se pare că e ultimul lucru pe care ar trebui să îl facem. Sunt atâtea de întreprins, înainte de a deznădăjdui, încât nu e cu putință ca deznădejdea să fie altceva decât o mască. Nu ni s-a spus de la început că suntem un popor lipsit de tradiție? De ce mai stăruim în a o releva? Nu știm prea bine că nu poate fi vorba, încă de stil și de cultură națională? De ce ne-am plânge cu fiecare prilej?

Dacă întorci lucrurile pe fața cealaltă, găsești că România e o țară binecuvântată, pur și simplu, și că cine e tânăr astăzi în ea nu are decât a se ferici. E o naivitate, se va spune: dar lăsați-ne să dezvoltăm puțin această naivitate.

Închipuiți-vă, pentru a începe, că pământul românesc nu are nici măcar un secol de când rodește-și aceasta nu numai la figurat, ci chiar la propriu. Acum cincizeci, șaizeci de ani încă, peste multe din întinsurile noastre creșteau păduri. Nu e o binecuvântare să știi că arunci sămânța într-un pământ tânăr și plin de vlagă, în timp ce, la alte popoare, nu numai sufletele, ci și pământurile sunt ostenite?(…)

Și mai este ceva binecuvântat în alcătuirea românească de azi. E faptul că, dacă vroim să fim cărturari putem fi numai cărturari, sau, dacă vroim să fim altceva, putem să fim altceva. Nu mai apasă asupra conștiințelor noastre obsesii, așa cum era cea a întregirii neamului. Nu mai suntem datori să închinăm,cel puțin jumătate din puterea de a vroi și visa, unui ideal pe care lumea nu-l putea ști apropiat, dar pentru care era datoare să lupte în prezentul vieții ei istorice. Vom avea și noi, poate însărcinări politice de îndeplinit. Va fi apăsând și asupra noastră o mare misiune națională, pe care e momentul să o descifrăm.”

22195974_1430591216977098_2938350780302099817_n

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s