Despre a lăsa în urmă

Azi-noapte eu am dormit liniștită, un somn odihnitor și proaspăt. De dimineață îmi apăreau în minte cuvintele pentru acest articol. M-am bucurat să le primesc și să le aștern pe aici. Voi știți deja, dar mie chiar îmi place să scriu, mai ales cu claritate.

Lăsăm în urmă zile, săptămâni, joburi, feluri de a fi, oameni, case, locuri șamd. Unii dintre noi asociem sfârșiturile sau despărțirile cu năpastă, lipsă de noroc, eșec sau tragedie. Practic putem alege să reacționăm la ceea ce ni se “întâmplă” sau putem alege să vedem și să ne asumăm ceea ce facem cu ceea ce ni se “întâmplă”. Am folosit ghilimele, deoarece știu că fiecare alege mai conștient sau mai puțin conștient situația în care este.

În această perioadă eu am lăsat în urmă o relație de cuplu, las în urmă obiecte care au încetat să îmi mai aducă bucurie și mai las în urmă un anumit fel de a fi. În acest articol scriu despre primele două. Să le iau pe rând.

Dacă în mod “normal” atunci când mă despărțeam de cineva aveam două moduri de a reacționa după momentul despărțirii propriu-zise: 1. Alergam după om pentru a-i explica și arăta eu ce minunată sunt. 2. Instalam pedeapsa tăcerii totale, mute și ireversibile. Ambele modalități erau agresive atât pentru mine, cât și pentru celălalt. Asta știam, asta făceam. Relația mea cu mine se pierdea undeva pe parcurs, stâlcită sub inconștiența de moment. De această dată am ales să fiu cât mai puțin reactivă și să văd ce e de fapt cu mine. Cum am ajuns eu aici?

Referitor la a lăsa în urmă obiecte, încă mai am multe lucruri cu care nu știu ce să fac pentru că am încetat să le folosesc sau nu le-am folosit vreodată. Eu cu ordinea suntem prea puțin prietene (mereu m-a ajutat cineva să fac ordine în casă). Cu timpul am înțeles și de ce. Îmi lipseau criteriile sănătoase pentru a face ordine. De curând am descoperit cartea “Bucuria ordinii” scrisă de Marie Kondo. Încă sunt la primele 20 de pagini și am lăsat deja în urmă câteva pungi pline cu haine pe care am încetat să le mai port și obiecte care-mi prisoseau. Work in progress…

A lăsa în urmă e parte dintr-un proces interior. Ecourile se văd clar și în exterior. Eu m-am asigurat că mă am alături pe mine, dar și oameni lângă care mă descopăr. Pe parcurs decid ceea ce vreau și încotro. Modul în care las în urmă ține de mine și mai puțin de circumstanțe. Fiecare e parte din circumstanțe și alege ce să fie, ce să facă, cum să fie. Resursele sunt descoperite pe rând și e bine să fie văzute pentru alt început.

Craiul

Photo credit: Mara Crăciunescu

 

Advertisements

One thought on “Despre a lăsa în urmă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s