De ce să îți fac rău când pot să îți fac bine?

Acesta este un articol, dintr-o serie pe care o încep azi, despre oamenii care mi-au fost alături de-a lungul timpului și care au reprezentat adevărate resurse pentru mine. Anonimatul lor e păstrat de dragul relațiilor noastre. Oricum, mă asigur că fiecare știe aportul de bunătate, tandrețe și iubire aduse vieții mele.

Pe P am cunoscut-o în Burgos, pe vremea când locuiam acolo și îmi petreceam anul sabatic. A fost una dintre colegele mele de apartament. Râdea mult, tare și cu tot sufletul. Privirea îi era adâncă și sclipitoare. Era pregătită oricând cu o vorbă bună.

Ieșeam împreună la alergat, mergeam să mâncăm în oraș și găteam în casă. Avea mai multe surori și mereu se îngrijea de câte cineva din jurul ei. În același timp, își purta de grijă. Mă simțeam în siguranță în preajma ei pentru că mă asigura mereu că e totul bine.

În acea perioadă lucram ore lungi într-un bar. Când beam cafeaua acasă, P era mereu acolo. Într-o zi în care eram indispusă și mai totul îmi ieșea pe dos. Se apropie de mine: “Știi, Ale, trăim 2 zile. Atât de repede trece timpul. De ce să îți fac rău când pot să îți fac bine? Întrebarea aceasta o am în minte de fiecare dată când întâlnesc oameni.”

18275219_1299823976720490_6095904677334938719_n

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s