Vreau să fac cu tine tot ceea ce a rămas încă nescris din poezie

poezie Elvira Sastre

 

La cererea publicului las aici traducerea și adaptarea poeziei Quiero hacer contigo todo lo que la poesía aún no ha escrito de Elvira Sastre. Enjoy!

Oricine ar zice văzându-te că nu există catastrofe
Nu era sfârșitul lumii cel care venea, erai tu.
Te văd venind, apropiindu-te pe hol,
precum acela care merge cu doi centimetri deasupra aerului,
gândindu-se că nimeni nu-l vede.

Intri în casa mea, în viața mea,
cu cărțile pe masă și
cu gura buricului în sus,
cu brațele deschise
ca și cum în această noapte
mi-ai oferi barul deschis
al pieptului tău,
cu mâinile atât de pline de mult
încât mă faci să simt cum
întreaga lume mă atinge
și nu bărbatul frumos de lângă mine.

Mă așez și primul lucru pe care-l fac e să te avertizez
¨Nu port haine pe dedesubt,
dar pielea mea e îmbrăcată-n armură.¨
Mă privești și-mi răspunzi:
¨Îmi plac atât de mult azi-urile,
precum frică îmi dau diminețile.¨
Și eu surâd, și-ți sărut spatele,
și-ți acopăr pleoapele
și scutul meu sfârșește acolo unde sfârșesc prezervativele
aruncat la coșul de gunoi.

Și tu zâmbești și descoperi constelațiile spatelui meu și îmi spui:
¨O viață fără curaj e un infinit drum de întoarcere-n trecut.¨
Și frica mea-și scoate lenjeria
și-ncepe să danseze cu toate semafoarele pe roșu
Sărut una câte una secundele în care rămâi pe salteaua mea
pentru a avea ceasul de partea noastră.
Facem din ¨rămas bun¨ jumătate din ocolul lumii
pentru a avea unde să ne întoarcem.
Intri și ieși din mine fiind oricare,
dar pe dinăuntru ești unicul.

Îți place libertatea mea
și mie îmi place să mă simt liberă lângă tine.
Îmi place adevărul tău
și ție îți place să te simți real, ferm lângă mine.
Am părul cel mai frumos din lume pentru a te prinde de el
până iarna viitoare cel puțin.
Porți o privire care vorbește mai clar decât gura ta
și o gură care mă privește mai bine decât ochii tăi.
Păstrezi o trezire care luminează pereții înainte să apară lumina soarelui.
Ai un zâmbet capabil să-nveselească țara asta
și privirea acelora care știu să viseze cu ochii deschiși.

Și deodată trece.
Fără să ne fi așteptat, deja a trecut.
Tu ai plecat și încă îți port dorul.
Doar ce te-am sărutat și saliva mea se multiplică vrându-te mai mult.
Intrând pe ușă, deja îmi retrag brațele pentru a te păstra.
Mă plimb prin București și te vreau la fiecare colț.
Dacă cuvântul e acțiune, atunci vino să-mi construiești dragostea.
Vreau să fac cu tine tot ceea ce a rămas încă nescris din poezie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s