Anatomia unor pași

Aveai privirea aceluia care mă vede,
 picăturile rare ale burniței de noiembrie o făceau să lumineze.
Frigul devenise deja o parte din peisaj,
în timp ce căldura o resimțeam pretutindeni.
Între o distanță și alta,
apropiere regăseam.
Cuvintele erau punți către o conexiune mai bună.
Pășeam fiecare într-un ritm firesc,
unul către celălalt,
și noaptea era la-ndemâna noastră.
Susțineam umbrela pentru a trasa aproape cercuri,
glasul meu tremura ușor,
expresiile mâinilor mele îmblânzeau aerul din jur.
Tu stăteai drept și surprins,
cu expresia aceluia care vede un tărâm nou
după ce a trecut furtuna de pe mare.

Din stomac înceta să mai iasă durerea,
doar liniște melodioasă resimțeam în pântece.
Întâlnirea.
Muzica din căști se oprise demult.

Ascultam melodia din noi,
pași în tandem.


78117433_1030142717433412_1859664265858777088_n

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s