Portativ natural

Ploaia a scuturat verdele copacilor,
care mai apoi a înseninat aerul din oraș.
După ce mi-am deschis brațele,

Am respirat profund și am primit picăturile în plămânii mei-
Simțindu-le,

mi-au amintit de urechile tale care au stat pe pieptul meu,
unde încă te mai port-
Te-am înghesuit într-o melodie până mi-ai cântat din inimă.
Punând geană peste geană,
mi-amintesc contururile tale
și îți cuprind îndepărtările cu degetele,
și buzele mele, deși tac, schițează…
Te-am aflat
neștiindu-mă,

și cunoscându-te,
m-am reconfigurat.
Uitarea-și urmează cursul firesc,
ca și viața.
Doar ploaia mai creează portative pentru amintirile noastre.
Apăs clapele pianului invizibil pentru a mă mișca dinspre mine către tine.
Rămâne o tăcere decentă care-și spune cuvântul,
așa, ca în orice melodie care se respectă,
există și pauze.

portativ

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s