Să întâmpinăm toamna așa cum se cuvine


Chipul tău de nisip

De fiecare dată când plouă
mi te imaginez dormind, și nici nu mai știu
cum te cheamă precis
dacă ești un copac sau poate doar tăcere,
și dacă vreodată mi te-am imaginat într-o poezie
sau dacă tu crezi cumva că părul meu e făcut
pentru cineva pe care îl dor mâinile.

De fiecare dată când plouă
mi te imaginez dormind, și graba se oprește,
și privirea mea rămâne în mișcare
poposind pe pieptul tău, care galopează liniștit
într-un loc pe care eu nu-l ajung, și deodată
dă drumul aerului
-face așa ca o ștampilă în mijlocul câmpului-
și iese aerul din corpul tău, iese bandajul
care mă duce departe,
atât de departe
încât râd pentru că simt
că am venit pe această lume pentru a parcurge
o dată și încă o dată drumul care mă duce la tine
când dormi.

De fiecare dată când plouă
mi te imaginez dormind, și mă gândesc cum ar fi,
ce gust are lumea când te odihnești,
dacă cumva ai lăsat în vise acest chip de nisip.

Ce e dincolo de corpul tău
eu nu înțeleg.

Doar știu că de fiecare dată când dormi
mi te imaginez dormind
și eu mă simt puțin mai liberă
scriind această poezie care nu a fost niciodată a mea,
de fiecare dată a ta.


Focul mut

Câteodată tăcerea
convoacă injurii
parodii de curaj
miraje de spiriduși
dansuri nedorite
furii neconsolate
strigăte de moarte
sete și foame de tine
dar în alte dăți e
doar tăcerea
solitudinea precum un stejar
deșertul fără oază
nava demontată
tristețea ce picură
în jurul molozurilor
focul mut.

Prima poezie îi aparține Elvirei Sastre, a doua este a lui Mario Benedetti. Traducerile acestora sunt făcute de mine 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s